autumn in my heart

In primul rand ca am disparut asa fara ca macar sa las un anunt.Am avut foarte multe probleme,si inca am… Voi incerca sa postez urmatorul capitol in week end, dar cum am mai spus ,voi incerca …

E.p.o.v.

Imi era dor de ea,de felul in care ma facea sa ma simt.Imi era dor de inima mea impietrita care incepea sa bata doar cand eram langa ea. Eram uman datorita ei,eram un om si nu un monstru datorita iubirii immense dintre noi. Ma simteam pierdut fara ea,ma simteam un nimeni fara ea,ma simteam mort…

Inainte sa o intalnesc doar ideea de o viata eterne,de a fi nemuritor era un lucru insuportabil pentru mine.Statul  in umbra,incercand sa amo viata cat de cat norrmala desi numai normal

“-Edward…  uite asta” Alice imi intinsese o revista  aparuta recent in care Bella era pe coperta.

“Stralucirea unui ‘Crystal’va ramane  vesnic intre noi

Crystal ( Bella Swan) una dintre modele al carui nume e recunoscut pe plan international,a incetat din viata la doar  cei 23 de anisori ai sai,datorita unei boli care nu a iertat-o.Desi a negat orice zvon legat de faptul ca ar fi fost suferinda de cancer,pana la urma nu a mai putut controla boala,in final pierzand batalia cu moartea ….Inca nu se stie nici un detaliu legat de locul si ziua inmormantarii ei.Cert e ca ii vom duce lipsa.”

“- Trebuie sa o gasim inainte ca vre’un paparazzi nebun ,carea aflat ca Bella a murit,sa o gaseasca hoinarind pe strazi ca o naluca.Iti dai seama cum ar suna ziarele atunci?”

Imi puteam imagina doar cum ar parea.Oricum… nici macar nu stiam cum arata Bella acum,cat de mult isi pastrase aspectul fizic din viata de om,sau cat de mult de schimbase.Cu totii am iesit in padurea deasa,incepand sa o cautam pe ea. Nu stiam incotro sa mergem,nu stiam unde ar fi putut merge.Ma intrebam cat de greu ii era ca nou nascut de una singura.Probabil era confuza,nelinistita…probabil se simtea pierduta,ratacita…

Mergeam fara nici macar un indiciu,mergeam ca si cum eram un orb ce cauta o iesire dintr-un labirint.

“Ea e fiica noastra de acum.De ea vom ava grija ca de ochii din cap.Probabil ii este atat de greu acum,sa fie singura intr-o lume noua…” gandurile unui barbat imi invadara mintea,urmate de cele ale unei femei.

“Bella…Imi aminteste atat de mult de Cathy…nu voi lasa pe nimeni sa ii faca rau”

Bella…putea fi chiar ea? Bella mea? Dar cum unde… Trebuia doar sa ascult cu atentie fiecare gand.Trebuia sa ma concentrez.Poate ca eram atat de aproape de ea si tot ce trebuia sa fac era sa o gasesc.

Am facut semn fratilor mei sa ma urmeze.Incepeam sa ne mergem pe o carare singurul nostrum ghid fiind gandurile celor doi ,ganduri pe care le auzeam in continuu. Si in toate vorbind despre aceeasi persoana.

Cautand mai aproape in mintea femeii,puteam zari chipul acelei tinere.O fat ace semana atat de izbitor cu Bella,obrajii rozii,buzele trandafirii,corpul bine conturat ,parul lung de culoarea mahonului.Singurul lucru care o faceau sa arate ca un vampire,erau ochii,ochii care ii tradau infatisarea perfecta de inger.

Mergand plini de speranta ,am ajuns in dreptul un case immense,ce semana mai degraba cu un mic palat decat cu o casa.

“-Edward…o pot simti…. Bella…cred ca e aici.” Vocea lui Alice rasuna la urechile mele.

“-De unde stii?” am intrebat-o repede plin de curiozitate.

“-Am vazut asta in mintea cuiva din aceasta casa.Nu stiu a cui era,dar am vazut ca voiau sa ii arate tot trecutul ei.” Spuse zambind larg. “Trebuie sa ne-o dea inapoi pe Bella.”

Alice nerabdatoare suna la usa acelei case,cand o femeie insotita de un barbat ce o tinea de brat,se ivira in tocul usii.

“-Da?” femeia ne raspunse confuza.

“- Bella…” atat am reusit sa spun. Aveam emotii…emotiile revederii cu Bella…

“- Te referi la fiica noastra?E speciala…” ramasesem mut de uimite,cat de repede fusese Bella adoptata.

“-Posibil…a fugit speriata imediat dupa transformare.A durat ceva mai mult procesul transformarii ei,aproximativ sapte zile.Credeam ca am pierdut-o definitiv.” Alice incerca sa ii explice. “Credeam ca mi-am piedut prietena cea mai buna,sora,iar fratele meu credea ca si-a pierdut sufletul pereche…Vrem macar sa o vedem.”

“-Sunteti bineveniti!” barbatul ne facuse semn sa intram in casa,conducandu-ne catre o sala imensa. “Eu sunt Gerard iar ea e sotia mea Vivien…”

“-Eu sunt Alice, iar el e logodnicul si sotul meu Jasper,ea e Rosalie cu logodnicul ei Emmett… iar el e Edward….Facem parte din familia Cullen…”

“-Sunteti copii adoptivi ai lui Calisle? Nu imi vine sa cred,in sfarsit avem ocazia sa ii intalnim familia… pe sotia lui Esme o stim…Suntem mai mult decat incantati sa va cunoastem.”

“-In ce sens e speciala?” Jasper intreba,el era singurul dintre noi care avea experienta in domeniul celor nou nascuti.

“-E atat de om inca…roseste,culoarea pielii ei…ar putea iesi in lumina soarelui,fara ca aceasta sa o dea de gol…E ciudat,e atat de om…Doar ochii ei sunt inca la fel ca cei ai unui nou nascut,atat…in rest e un om…desi e ca noi.”

Alice le zambise,apoi femeia se departa de noi.

“-Merg dupa fiica noastra… “ apoi Vivien se departa de noi urcand scarile foarte repede.

***

Dupa 5 minute ea cobora din nou.

“-Coboara acum.” Ne zambea calduros.Semana atat de mult cu Esme la comportament.  “Ea e fiica noastra nou… Bella…” rosti numele ei cu mandrie aratand inspre ingerul ce cobora lent scarile.

Era imbracata intr-o rochie alba lunga,parul ei fiind prins si arenjat astfel incat arata ca desprinsa dintr-un basm. Era superba. Cand ne vazuse ,rosi,era atat de tipic Bella…dar cum era posibil sa aiba trasaturi atat de umane?

“-Bella…” i-am rostit numele incet ca o soapta .Ea ma privi cu ochii ei mari,ce nu isi pierdusera profunzimea si frumusetea lor patrunzatoare.

“-Scumpa mea… el e Edward…iar ei sunt familia sa si teoretic cei care te-au creat. “ ii spunea atingandu-i incet parul si conducandu-o in directia mea. Bella ma fixa cu privirea,ochii ei emanand multa caldura,multe emotii….”

“-Edward….” Sopti indreptandu-se catre mine. “E posibil?”

“-La ce te referi Bella?” Alice o intreba in graba.

“-Ati plecat ….cu totii….si acum …nu inteleg..”

“-Bella…Edward e cel care te-a creat si vegheat…erai pe moarte.Da am facut prostia asta o data…cu totii am fost vinovati.Dar nu o vom face si a doua oara.Te iubim Bella…ne-am facut griji…”

“-Edward…. Atat de multe lucruri imi vin in minte…dar sunt atat de confuza.Nu mai inteleg nimic…”

“-Bella…te iubesc… iarta-ma pentru tot….” M-am apropiat de ea ,timid,nestiind cum va reactiona la apropierea dintre noi,apoi obrajii ei rosira exact ca atunci cand era om…

Deci….scuzati-ma pentru pauza pe care am luat-o de la scris,dar va promit ca saptamana asta ma revansez.

Kisses and hugs…. Zuzumady!

B.p.o.v.

Totul era atat de ciudat pentru mine.Unde eram? Cum am ajuns aici?Ce cautam aici?Si de ce sunt imbracata in rochita de satin?  Mii de intrebari imi invadau minteaNu recunosteam incaperea aceasta,era total straina,trebuia sa merg acasa…la mica mea casuta Forks,probabil Charlie e ingrijorat…

Doamne,gatul…simteam ca imi arde,ce se intampla cu mine? M-am indreptat catre usa,dar auzeam mai multe voci.

„-Imi pare rau,dar inima ei a cedat,si se pare ca nu se va trezi.Desi a fost suficient de mult venin,nu am reusit sa prevenim moartea ei!Dupa o saptamana in care organismul ei a luptat si a incercat sa reziste,a cedat.Am pierdut cu totii acum.O fiica,o sora…. o iubita.Imi pare rau Edward!”

Cine murise? Si cine e acest Edward… imi pare cunoscut numele…

“-Ciudat Carlisle.Eu inca o vad in ceata.Deci e imposibil sa fie moarta!” o voce cunoscuta de fata vorbise.

“-Imi pare rau Alice.Stiu ca tineai la ea,dar ….Trebuie sa ne ocupam de inmormantarea ei…”

Nu intelegeam nimic,toata discutia lor ma speria,daca se refereau la mine ca fiind moarta,se inselau amarnic.Eram mai vie ca niciodata.De asta pot fi sigura.

Trebuia sa plec cat mai repede de aici,trebuia sa evadez.Din instinct m-am dus catre fereastra mare pe care am deschis o usor,apoi am sarit fara ezitare. Spre uimirea mea reusisem sa cad in picioare,puteam sa jur ca eram o felina acum.

Ce naiba?Eu mereu ma impiedicam cand mergeam si pe o suprafata plana,acum mai si cad in picioare si pot merge drept? Ceva nu e in regula aici.

Am inceput sa fug prin padurea deasa din jurul acestei case,iar totul mi se parea ciudat,necunoscut…straniu.Nu mai eram in Forks,de asta puteam fi sigura acum. Eram cu picioarele goale,iar pamantul mi se parea cald in contact cu pielea mea. Gatul meu…ma ardea si mai tare acum,ce naiba se intampla cu mine?

M-am intins pe aasternutul de fruze din padure inchizandu-mi ochii.Puteam sa aud voci care se aflau la departare de mine,puteam sa aud cantecul noptii la urechile mele,puteam sa aud sunetul vantului atat de usor acum,toate simturile mele erau amplificate.Nu mai intelegeam nimic.Imi era frica,mai frica decat imi fusese vreodata.Eram confuza pentru ca mai intelegeam nimic acum.Nu mai era nimic rational pe lumea asta.Absolut nimic.Totul era atat de nou.Cand deschisesem ochii puteam vedea totul atat de clar,atat de bine conturat.Puteam analiza cu usurointa si cu precizie fiecare centimetru a tot ce puteam vedea cu ochiul liber.

M-am ridicat in picioare facandu-mi curaj sa merg mai departe,insa o voce se auzi din spatele meu,probabil era la departare de mine pentru ca nu puteam vedea pe nimeni.

„-Vivien?Cred ca am gasit-o..o pot simti…” era o voce de barbat …

„-Perfect…” ii raspunse o voce de femeie,voce atat de muzicala…

Puteam simti ca vorbeau despre mine,dar unde erau?Si ce voiau de la mine?

Dupa cateva secunde in dreapta mea aparuse acel barbat care ma privea cu ochii zambitori si imediat langa el aparu femeia.Ea era de o frumusete aparte si puteam simti o privire materna din partea ei.Cat de ciudat,m-am departat usor de ei pentru ca un sentiment de frica imi cuprinse intreg corpul.

„-Scumpo,nu-ti fie frica…” vocea femei era atat de linistitoare…

„-Cum te numesti?” imi spuse barbatul care venea catre mine.

„-Isabella…Isabella Swan… Bella mai pe scurt.” am raspuns incet….

„-Bella…cine te-a tronsformat …cunosti acele persoane si motivul transformarii tale? femeia ma privea insistent.

„-Nu…nu-mi aduc aminte nimic,nici cine a facut asta,nici de ce…si nici macar nu stiu ce sunt eu…. nu stiu nimic…” am spus maraind si luand o pozitite de aprarae.Eram gata sa ii atac.

Barbatul rase cand vazuse comportamentul meu.

„-Stai linistita … Bella. Esti un nou – nascut acum.Temperamentul tau e vulcanic si esti ca o bomba cu ceas,sau asa ar trebui sa fie.Tu nu ne-ai atacat,si nici macar nu te-ai dus sa vanezi nici macar din instinct.Esti un specimen nou.Esti interesanta.” spuse barbatul.

„Cred ca e cazul sa mergem …” spuse femeia ducandu-si mana pe mijlocul spatelui meu.

„Unde?” am intrebat curioasa.

„Sa te hranim,sa te invatam sa vanezi si pe urma acasa.Mergem acasa… acolo unde va fi noua ta casa.”

Am facut exact cum mi-au spus,nu avea nici un rost sa opun rezistenta. M-au invatat sa ma hranesc ca mai apoi sa ma conduca spre o casa imensa,ce se afla in celalalt capat al padurii.Era o casa absolut superba,totul era amenajat cu bun gust,era atat de frumoasa.

„-Bella…. Vino cu mine.” imi spuse femeia.

Am urmat o pe scari pana am ajuns in dreptul unei camere in care intrasem.

„-Asta va fi camera ta de acum draga mea.Apropo…numele meu e Vivien …de acum voi avea grija de mine.Camera ta a fost pregatita zilele trecute.Stiam ca vom gasi o fata vampir nou nascut,si stiam ca va fi speciala.Nu puteam sa te lasam in padure pentru ca Volturi te-ar fi putut omora.Asa ca acum ai o casa.Te vom ajuta sa iti controlezi instinctele de vampir,te vom ajuta sa fii mai umana.”

„-Multumesc ” a fost tot ce am putut spune.

„-Nu ai pentru ce sa imi multumesti.De acum eu si sotul meu,Gerard , vom fi familia ta.”

„-Dar tatal meu,Charlie?” am intrebat pe un ton mahnit . „Sunt sigura ca e ingrijorat,sunt sigura ca imi duce lipsa…”

Ea se aseza pe marginea canapelei de langa fereastra facandu-mi semn sa vin sa ma asez langa ea.Dupa doua minute aparu si sotul ei care venise si se aseza langa noi.

El fusese cel care avea sa sparga tacerea acum.

„-Bella,tatal tau probabil stie deja ca ai murit.Cum crezi ca ar reactiona sa te vada acum in casa lui? Ai murit…si tu apari la usa lui.” ofta „Noi iti vrem binele.Stiu ca iti este greu acum,dar curand te vei adapta.Urmatoarea perioada,vei sta doar sub supravegherea noastra.E important sa iti amintesti cine au fost creatorii tai,pentru a afla multe lucruri despre tine.Si te vom ajuta sa afli tot ce ai nevoie.Acum trebuie doar sa stai aici,cuminte,langa noi.In legatura cu vanatul…Te vom hrani zinic pentru saptamana aceasta pe urma la 2 zile,si tot asa,pana vom ajunge sa te invatam sa vanezi doar de 2 ori pe saptamana sau mai rar.E important sa te invatam.”
Vivien ii zambi in ochii ei puteam citi fericire.

„-Stii …noi ne amintim trecutul… am fost casatoriti si in viata reala,ca oameni.Aveam o fiica,era superba…avea trasaturile tale,semeni cu ea. A fost omorata cand avea doar 6 anisori.Noi am fost distrusi,ne iubeam enorm fiica.Intr-o seara am primit aceasta sansa ,de a ne razbuna pe cei care au omorat o,si am fost transformati in ceea ce suntem astazi.Pe moment nu ne interesa ce aveam sa devenim,voiam doar razbunarea fiicei noastre.In timp ne-am dat seama ca eternitatea e o pedeapsa.”

Gerard continua sa vorbeasca,vocea lui fiind stinsa.

„-Oricum Bella,ideea e ca tu nu te mai poti intoarce la viata ta ca om.Niciodata.Acum vrem sa iti afli creatorul,si sa descoperi de ce ai fost transformata.E ciudat ca nu iti amintesti nimic.”

„-Bella e cazul sa te lasam sa te schimbi,rochita ta e murdara de sange.Hainele curate le ai in dulap.”
Si cu aceasta am ramas singura in camera straina.Ma simteam goala pe dinauntru,simteam inima mea cum se facea bucati.Simteam ca trebuie sa gasesc pe cineva,simteam ca voiam cu disperare sa fiu langa cineva anume,dar nu stiam langa cine.Stiam ca lipsea o piesa din puzzleul vietii mele.

E.p.o.v.
Trecusera 2 zile,2 zile lungi de cand Bella era nemiscata.Daca nu puteam auzi bataile slabe ale inimii,puteam sa jur ca e moarta.Era ciudat tot ce se intampla cu ea,nici unul dintre membrii familiei mele nu reusise sa stea nemiscat mai mult de 1 zi in momentul transformarii,dar Bella nu.Bella era asemenea unei statui de piatra. Am ramas in continuare langa ea cu ochii atintiti in jurnalul ei pe care cred ca il stiam de acum pe de rost.

„Mereu eram plecata in calatorii pentru prezentari.Am vazut lumea intreaga…si stii ce?Fara tine nu are nici o culoare. Desi inima mea era la suprafata lipita,parea intreaga,in interior era mai ravasita decat puteai vedea. Alyssa imi reaminti mereu sa fiu cu capul pe umeri ,sa nu mai visez la vechea iubire daca vreau sa reusesc.Mereu imi spunea sa las trecutul in urma si sa las loc doar viitorului. Ce usor era pentru ea de vorbit. Dar am incercat sa ii ascult sfaturile doar in aparenta,pentru ca la urma urmei ,nimeni nu avea cum sa imi interzica sa iubesc. Da Edward…te-am iubit ca o nebuna…5 ani,5 ani care au trecut a dracului de greu.
Cel mai greu moment pentru mine a fost cand am fost diagnosticata de cancer si mi-au zis ca nu se mai poate face nimic.In aparenta eram nervoasa,isterica pentru ca ma gandeam ca nu voi mai avea ocazia sa iti mai vad chipul vreodata,iar in sufletul meu era o adevarata batalie intre indiferenta si tristete. Indiferenta , pentru ca viata mea oricum se sfarsise in ziua in care ai plecat, iar tristetea pentru ca imi doream cu disperare sa te revad macar pentru un minut si tot era suficient.
Stii, inca tot nu-mi vine sa cred ca acest blestem m-a adus inapoi la tine. A fost mai mult decat as fi putut cere vreodata.M-ai ajutat enorm sa imi inving frica de moarte,care stiu ca va veni,o pot simti langa mine asteptand sa ma prinda in ghearele ei reci si ascutite. O pot auzi soptindu-mi ,insa nu ii acord nici o importanta pentru ca tu,ai fost langa mine Edward.
Nici durerile absolut insuportabile pe care le aveam nu reuseau sa imi strice ultimele clipe de fericire alaturi de tine. A fost mai mult decat greu sa incerc sa nu tip de durere de multe ori,cand tot ce voiam era sa plang,sa urlu pentru ca durerea ma coplesea.Chimioterapia a fost la fel de rea.Zilele in care imi era rau dupa,si felul in care ramaneai langa mine cu toate ca te rugam din tot sufletul sa pleci in acele momente de langa mine pentru ca nu voiam ca tu sa suferi.Toata durerea a fost oribila….Era prea mult pentru mine. Era ca si cum trupul meu era aruncat intr-un cuptor incins,sau in mijlocul unei cladiri in flacari.
Multumesc Edward ca ai fost langa mine. Multumesc ca ai fost ingerul meu pazitor prin tot acest iad. Te iubesc si te voi iubi pentru o eternitate…. Iti promit.”

***
Eram in ziua a 3 a.La mijlocul zilei a 3 a,si tot nimic.Simteam cum mintea mea incepea sa o ia razna asteptand.
„-Edward?Vre-o schimbare?” Alice se intorsese prima de la vanatoare.Nu reusea sa stea departe de Bella,tinea mult la ea.
„-Nu Alice …  pulsul e la fel de slab,bataile inimii la fel de lente.” am oftat „Alice,simt ca am facut ceva gresit,efectiv simt cum se stinge incet cu fiecare secunda care trece.” daca puteam plange,lacrimi aveau sa curga pe obrajii mei.Inima mea deja moarta simteam ca incepea sa se transforme in mii de firimituri.
„-Edward …priveste-o atent. Fata ei e mai conturata,trasaturile ei acum sunt mult mai reliefate. Priveste-i parul .E mai bogat si lung.” Alice zambi .”Edward,se observa de la kilometri departare ca transformarea ei fizica e aproape de final.Trebuie sa recunosc,sunt curioasa cum va arata dupa ce se va trezi.Va fi absolut superba, rapitoare….”
Alice avea dreptate,Bella chiar era schimbata fizic.Eram mult prea concentrat pierzandu-ma in jurnalul sau, dar si in grijile ca facusem ceva gresit si ca nu se va mai trezi niciodata. Puteam sa ii vad chipul,fiecare trasatura a fetei sale fiind perfecta acum si conturata.
„-Alice,nu s-a miscat,deloc…nu a tipat…nimic.” incordarea din voce era evidenta. Voiam sa cred cu toata fiinta mea ca Bella se va trezi,dar o urma de indoiala era mereu prezenta in inima mea.
„-Edward,fiule….Bella intrase deja in coma atunci cand te-ai decis sa o transformi.Creierul ei era invadat acum de cancer iar toata morfina din organism probabil isi face si ea efectul.Asta ar fi explicatia mea … acum sper sa am dreptate.E prima data cand vad o transformare sa fie atat de grea.” Carlisle aparuse in camera .Se pare ca toata familia revenise.Toti voiau sa fie langa Bella pentru a o intampina cand va renaste ca vampir,cand va pasi in noua sa viata.
„-Sper…dar uite cat de nemiscata e…. inima ei,e la fel de slabita.Ce se intampla?In mod normal acum trebuia sa fie aproape gata.Dar nu.Lucrurile parca tot mai rau merg.” Vocea mea suna ca un tipat de acum. Daca Bella va pati ceva, stiam ca era in totalitate doar vina mea pentru ca ma incapatanasem ca un prost incercand sa fac doar ce e bine,cand de fapt facusem totul gresit.
Urmatoarele zile,cred ca au mai fost inca 4, am asteptat un semn,orice fel de semn care sa dea de inteles ca Bella va reveni intre noi,dar nimic.Totul era in ceata pana cand vocea lui Carlisle se auzi sobra,mai mult stinsa iar de obicei tonul unei astfel de voce putea anunta doar un singur lucru.Un lucru pe care cu siguranta nu voiam sa il aud.
„-Imi pare rau,dar inima ei a cedat,si se pare ca nu se va trezi.Desi a fost suficient de mult venin,nu am reusit sa prevenim moartea ei!Dupa o saptamana in care organismul ei a luptat si a incercat sa reziste,a cedat.Am pierdut cu totii acum.O fiica,o sora…. o iubita.Imi pare rau Edward!”
„-Ciudat Carlisle.Eu inca o vad in ceata.Deci e imposibil sa fie moarta!” Alice parea sa fie confuza.
„-Imi pare rau Alice.Stiu ca tineai la ea,dar ….Trebuie sa ne ocupam de inmormantarea ei…”
Fara sa mai spun nimic am urcat scarile incet.Imi era frica sa dau ochii cu realitatea.Nu voiam sa o fi pierdut pentru totdeauna.Am simtit deodata o mana pe umarul meu.Era Alice.
„-Edward.Sunt sigura ca se inseala.Inca o vad pe Bella.E in ceata dar o vad.Deci inca exista un viitor pentru ea si asta inseamna ca nu e moarta.Eu asta cred.E imposibil!” Alice vedea contrariul lui Carlisle.Alice inca spera ca si mine.
„-Alice,vreau sa o vad…” apoi m-am reintors pentru a ma indrepta catre camera mea,blestemandu-mi fiecare zi nenorocita din existenta mea,fiecare moment in care o facusem pe Bella sa sufere.Aveam mii de regrete in minte,mii de ganduri,si toate porneau de la vina pe care o simteam in sufletul meu.
Camera mea era goala,ca si cum nimeni nu statuse acolo vreodata.Unde era ?A mutat-o Carlisle? Ciudat…nu spusese nimic despre asta. Am coborat intr-un suflet scarile incercand sa ajung la familia mea.
„-Carlisle?Unde e?” am intrebat cat se poate de calm.
„-Unde e ce sau cine Edward?” se uita cu o privire confuza.
„-Bella…. nu e in camera mea. Nu e! a disparut!” privirile sale erau acum mai confuze ca niciodata,dar nu numai ale sale ci si ale celorlalti membri ai familiei. Nimeni nu mai intelegea nimic.In mintile tuturor se putea citi nedumerire,confuzie,agitatie.
„-Edward…era acolo.E imposibil…sau poate…Nu…Edward era moarta.”
„-Carlisle…cred ca am avut dreptate.” vocea lui Alice se auzi ca un sunet de clopotei. „Bella e confuza,probabil a fugit. Nu stiu de ce,dar eu nu cred ca a murit.Bella e ca noi acum,doar ca,a disparut.Unde nu stiu.E inca in ceata.Viziunile mele se schimba cu fiecare secunda si totul e incetosat.Probabil e confuza…nu stiu…De singurul lucru de care sunt sigura e ca  e undeva afara,singura,nou nascut….si sa nu faca vreo tampenie.”
Teoria lui Alice ar trebui sa ma usureze,dar acum eram agitat ca nu intelegeam unde ar fi putut pleca .Si ca nou-nascut nu era bine sa fie singura.
„-Alice,cred ca ai dreptate…acum inteleg.Odata cu transformarile ei fizice,sigur s-a schimbat si in interior. Doar ca probabil nu isi amintea nimic si se simtea amenintata si de asta incerca sa para moarta. Problema e alta.Cum vom da de ea?”
Nu-mi pasa unde va trebui sa plec,voiam doar sa o gasesc cat mai repede si sa fie din nou in bratele mele.

Deci… maine va aparea cel mai probabil capitolul 12. Nu am apucat sa postez pentru ca e un infern cu facultatea…maine am ultimul examen practic ( care e eliminatoriu sa intru la proba scrisa in examenul din sesiune). Iar de sambata intru in sesiune. Atunci voi posta normal pentru ca voi scrie pentru a ma recreea si am si cate 5 zile intre unele examene. Oricum, id pe care ma gasiti de acum,daca aveti chef de vorba …e  : mady_only4nycon@yahoo.com .

AAA,…si daca va plictisit cititi si celalalt fic al meu Roses and tears. aici il gasiti : http://www.zuzumady.wordpress.com . Hope you like it. >:D< :* :X

.E.p.o.v.

In aceeasi seara a fost ultima data cand Bella isi deschise ochii pentru ca intrase in coma,dupa o criza urata pe care o facuse.Carlisle ii facuse doza de morfina pentru a ii aplana durerea dar se transformase intr-o leguma. Am incercat sa vorbesc cu ea,in speranta ca poate ma aude cumva,in speranta ca poate si-ar deschide acei ochi ciocolatii absolut superbi,dar nu … era prea tarziu pentru ea astfel incat sansele ei la o viata normala scadeau cu fiecare secunda care trecea. Era acum sau niciodata.Esme impreuna cu Emmett,Jasper si Rosalie au fost trimisi la vanatoare pentru a nu fi pregatiti sa ii stapaneasca Bellei pornirile de nou nascut,asta in cazul in care transformarea ei nu avea sa dea gres.Carslile ramase la fel ca si Alice.Am luat venin de la toti trei pentru a il injecta in venele subtiri ale iubitei mele.Doar veninul meu nu ar fi fost suficient,pentru ca intreg organismul ei era terminat.Nici unul dintre noi nu era atat de slabit din punct de vedere fizic,chiar daca eram pe patul de moarte atunci cand am fost readusi la viata.O viata ce nu se va sfarsi niciodata.

Carlisle ii impinse usor veninul din seringa,pana cand aceasta se goli. Alice iesie din camera urmat de Carlisle pentru a merge si el la vanatoare si pentru a imi lasa putina intimitate. Durerea si vina pe care o simteam in sufletul era de nedescris. Daca Bella va inceta sa mai existe,atunci eu nu mai aveam nici un rost ,nu mai aveam nici un scop pentru existenta mea si trebuia sa o urmez ,in ciuda faptului ca ea isi dorea sa imi continui eternitatea alaturi de altcineva.Niciodata nu va exista altcineva in sufletul meu in afara de ea,niciodata….

Trecusera aproape 5 ore si inca nimic,ea era inca adormita,nici un tipat provocat de arsurile din corpul ei nu se auzi,nimic.Poate ca era prea tarziu.Poate ca o pierdusem definitiv….sau poate nu….inca mai e timp…speranta inca nu ma parasi….Timpul insa va trece ingrozitor de greu pentru mine.Asteptarea este cel mai greu lucru pe care il poti face.

Am scos din buzunar scrisoarea Bellei pe care am analizat-o bine inainte de a deschide plicul. Am desfacut usor foaia privind scrisul tremurat. Probabil i-a fost greu  sa scrie.

„Edward….

Dragul meu, ….Iubirea mea,pentru tine…va rezista si dincolo de moarte.Sa nu crezi ca voi inceta vreodata din a te iubi,sau sa nu crezi ca inima mea incapatanata te va uita…Nu.Eu te voi iubi pentru o eternitate si stiu ca Dumnezeu nu ma va judeca pentru iubirea ce ti-am purtat o in suflet,pentru ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face in viata asta. Stii cum se zice : E MAI BINE SA IUBESTI SI SA PIERZI DECAT SA NU FI IUBIT NICIODATA!! .Eu stiu asta.Simt asta si nu imi imaginez cum ar fi fost inima mea daca nu ai fi exista .Tu esti ingerul meu care mi-a luminat scurtul drum prin viata. Inca ceva ..In dulap sunt niste cutii.Deschide-le.In una din ele vei gasi un jurnal,cu un lacatel.citeste jurnalul.Multe raspunsuri le vei gasi acolo.E scris pentru tine.E tot ce voiam sa iti zic si nu am avut curaj sa iti zic in fata.Crede-ma Edward,fata de tine nu vreau sa am niciodata nici un secret.Te ador dragostea mea.Multumesc cerului ca am avut ocazia sa iubesc cu toata fiinta mea.Te ador,te iubesc si vei fi mereu inima mea….nu uita de jurnal…ai permisiunea sa il citesti. P.S. iarta-mi scrisul , ma dor mainile ingrozitor, nu credeam ca voi apuca sa termin de scris aceasta scurta scrisoare,pentru ca dupa fiecare cuvant trebuia sa ma linistesc,durerea e prea mare..

A ta….Bella :*:*:*”

Stiam exact despre ce cutii vorbea,stiam de existenta jurnalului.Asa ca am stiut exact unde sa caut iar in mai putin de un minut m-am reintors pe patul meu,langa Bella cu jurnalul ei in mana pentru a il citi.

„Au trecut 5 luni de cand ai plecat Edward…Te urasc…dar totusi te iubesc desi inima mea acum e doar coiburi.Sute…mii de cioburi.De ce ai plecat?E pentru ca nu m-ai iubit?Pentru ca ai pe altcineva?Pentru ca nu am fost suficient de buna pentru tine?Zeci de motive imi trec prin minte si unul imi face inima sa se autodistruga in continuare : NU A AVUT NICIODATA NICI O LOGICA SAU VRE’UN SENS CA TU SA MA IUBESTI.MEREU AM STIUT ASTA. Noptile treceau greu,lacrimile mele nu incetau sa mai curga .Te -am asteptat in fiecare seara sa reapari,sa revii in viata mea desi stiam ca nu vei mai aparea.Charlie ma ameninta ca ma trimite sa locuiesc cu Renne daca nu aveam sa imi continui viata,asa ca incet incet a trebuit sa redevin Bella.
Totusi avea sa fie o diferenta intre vechea Bella si cea de acum…avea sa fie o fata mai rece,cu capul pe umeri.Nu va mai fi o fetita naiva care nu isi va mai darui niciodata inima.”

M-am oprit din citit pentru a mai privi inca odata sufletul meu pereche,ce inca nu dadea nici un semn.Speranta inca nu va muri.Trebuie sa traiasca.
Mi-am indreptat ochii din nou peste jurnalul sau,continuand sa citesc pagina cu pagina despre tot ce facuse pentru a uita de toata suferinta pe care i-o cauzasem in momentul in care am plecat de langa ea.

„Era prima data cand iesisem undeva de cand ai plecat tu. Cu greu am reusit sa ma las convinsa,dar era petrecerea de logodna a lui Ben  si Angela,asa ca nu puteam sa o refuz pe cea ca mi-a suportat fiecare lacrima si fiecare criza de isterie pe care o faceam cand imi aduceam aminte de tine. Era un club din Port Angeles, locul unde viata mea lua o alta intorsatura.Cat de ciudat nu? Acolo ii cunoscusem pe Theodore si Alissa,el avea 40 iar ea 35. Un cuplu absolut superb,din toate punctele de vedere.Se intelegeau doar din priviri,eram cateodata invidioasa pentru acest lucru dar o invidie in sensul bun.Adica doar speram ca voi avea ocazia sa iubesc din nou,cu toate ca inima si mintea mea era fixate doar „pe frecventa Edward Cullen” ca sa zic asa. S-au apropiat de mine in acea seara pentru a imi face o oferta cam greu de refuzat. Un pictorial pentru pentru o revista de moda. Mi-au zis ca acel ceva care ar deschide multe usi in fata mea si ca ar trebui sa profit de sansa ce mi-o acordau,astfel in momentul in care ei mi-au dat cartea lor de vizita practic era ca si cum Cel de Sus ,imi intindea o mana. La incept nu am vrut,dar Angela m-a sfatuit macar sa incerc,la urma urmei,ce pierdeam?Nimic. Dupa aproximativ o saptamana in care m-am tot gandit ce ar fi bine si ce nu,am luat acea carte de vizita acceptand oferta lor. De atunci am intrat pe mana lor si a inceput transformarea Isabellei Swan devenind Crystal ( sau Crysta) iar totul lua o intorsatura neasteptata pentru mine. Mereu ma gandeam ca Alice era imposibila cu trusele ei de machiaj si cosmeticele sale,dar nu …. ce m-a asteptat era o tortura adevarata avand in vedere ca eu eram certata cu produsele de infrumusetare.Ma stii doar cum ractionam cand intram pe mana lui Alice… acum trebuia insa sa stau cuminte si sa nu comentez.
La inceput pentru mine,a fost totul ca desprins dintr-un film horror. Alissa s-a chinuit sa ma invete sa port tocuri,tocuri pe care inainte juram ca nu le-as fi purtat.Am avut chiar si glezna luxata in perioada aia pentru ca eram atat de neindemanatica…”

Ma amuzam citind ,stiam cat de urat facea cand trebuia sa fie machiata de sora mea sau cand sora mea incerca sa decida cu ce sa se o imbrace sau cum sa o faca sa arate cat mai feminina.Era atat de dulce cand se incrunta … Numai imaginandu-mi cum Bella avea in spate o intreaga echipa care sa se ocupe de ea ,imi starnea amuzamentul.

„A sosit si ziua sedintei foto,aveam niste emotii,credeam ca aveam sa lesin cand am vazut in ce trebuia sa pozez. Primul meu gand pe care l-am vazut cand am vazut setul de lenjerie intima pe care trebuia sa il probez era : Alissa mi-o va plati!!!!!! sau cel putin asa credeam in acel moment,pentru ca dupa cateva clipe reusi sa ma calmeze si sa ma convinga sa imbrac compleul minuscul. A fost cel mai greu lucru pe care am reusit sa il fac vreodata.Am murit de rusine cand am dezbracat halatul moale si ramand in lenjeria intima de culoare neagra,in fata fotografului care ma privi usor amuzat vazandu-mi reactia fetei. Totul a durat aproximativ 2 ore …machiaj ,alt machiaj,alte compleuri…. dar a trecut mai repede decat am crezut. In aceeasi zi Theodore imi facuse cunostinta cu un barbat absolut incredibil , John Robert Hoffman. Nu il recunoscusem ,desi cred ca cel putin 80% din femeile de pe planeta aceasta stiau cine era,oricum in acel moment,cand privirea mea o intalni pe a sa,cred ca am devenit rosie ca racul la fata, pot spune ca mi-am uitat si numele in acel moment,iar el rase dupa ce Theodore ii spotise ceva la ureche,stiam ca avea legatura cu mine,dar nu stiam exact CE! dar aveam sa aflu mai tarziu. Theodore imi aranjase o sedinta foto si cu el,pozand in hainele pe care le purtase Briana Evingan in filmul in care cei doi au colaborat,al carui nume de asemenea nu il stiam. Totul a decurs foarte usor ,natural de parca imi putea citi gandurile iar el pe ale mele,ma facea sa ma simt bine in lumina camerelor,ma facea sa ma simt bine in fata fotografului trecand peste frica de poze. Baiatul asta era incredibil,imi aducea aminte atat de mult de tine….  chiar credeam ca el avea sa fie cel ce ma va ajuta sa trec peste esecul relatiei noastre;dar stii ce ma amuza cel mai tare?E ca niciodata ,oricat am incercat si oricate eforturi faceam sa ma las pe mana destinului,sa imi acord o sansa la fericire,nu puteam. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Cariera mea era in ascensiune,iar zvonurile legate de mine si John erau din ce in ce mai raspandite.Nu mai aveam deloc intimitate,nu mai aveam viata personala,unde ma intorceam imi auzeam numele, Crystal sau Crysta cum eram cunoscuta. Peste tot doar barfe si rautati,imi ajunsesera pana peste cap… Intrasem intr-o lume din care nu facusem parte niciodata pana acum,o lume in care ma simteam zapacita,aiurita,pentru care doar banii contau. Aveam un program solicitant : ore de machiaj, sedinte foto,repetitii pentru defilari,ore in sir de munca iar eu ma simteam din ce in ce mai obosita. Hoffy ,asa cum ii ziceam, era mereu langa mine,mereu ma incuraja sa merg mai departe,era singurul care reusea sa ma scoata din letargia mea. O gluma,o vorba buna,o alinare …. era perfect,era exact ce aveam nevoie pentru a imi lipi,cat de cat,inima ce era distrusa. Din pacate inevitabilul s-a produs,el isi dorea mai mult de la mine,isi dorea o relatie in adevaratul sens al cuvantului,iar eu nu eram pregatita pentru asa ceva,inca nu aveam inima intreaga pentru a o darui.Cealalta jumatate era la tine,unde va ramane mereu. El imi spunea ca ma va astepta pana cand voi fi pregatita, dar am preferat sa las timpul sa decida. Intr-un final isi gasise o fata care sa il poata iubi,iar incet incet relatia dintre noi se raci pana aproape nu mai vorbeam deloc.M-a durut pentru ca am dat cu piciorul la o sansa spre fericire,dar simteam ca asa era cel mai bine pentru el.si nu voi regreta niciodata acea decizie.  ”
Citeam in continuare jurnalul ei ramand uimit de felul in care respinse orice sansa de a iubi,acum vedeam mult mai clar sentimentele ei pentru mine.Puteam sa vad cat de speciala era Bella mea,cat de mult ma iubea.

E.p.o.v

Carsilse se intorsese cu frumoasa mea care era mai mult moarta decat vie de la spital.Ura sa mearga la spital,ura doctorii la general.Poate ca eram paranoici crezand ca Bella ne ascunde ceva,ca nu ne vorbise despre trecutul ei,despre anii in care am fost despartiti,dar inca ma gandeam ca Bella mea nu putea fi in pozele alea,nu o caracterizau,nu erau genul ei.Am ridicat o in brate de pe bancheta masinii si am dus o in camera mea,intinzandu o pe patul meu. Dupa,ma pregateam sa ies din camera crezand ca ea doarme,dar ea se trezise.

-„Edward?”….”Esti aici.”

„-Da scumpa mea …unde as putea sa fiu daca nu langa tine?Te iubesc.” i-am sarutat fruntea uitandu-ma apoi in ochii ei mari ciocolatii.

„-Edward…..asculta-ma bine…..inainte sa ma intrerupi,asculta tot ce am de spus,si pe urma daca vrei poti sa urli la mine cat vrei,nu-mi pasa.Acum…. doar asculta-ma….Te rog.”

„-Da iubita mea …..orice….te ascult….”

„-Inainte de toate…..Te iubesc. ….si orice ai face….de oricat de multe ori mi-ai calca inima in picioare,cum ai facut acum cativa ani in urma,eu te pot uita,nu te pot sa dau cu piciorul la sentimentele care le port pentru tine,poate ca gresesc sau poate nu….chiar nu imi pasa.Timpul care mi-a ramas este limitat,poate fi vorba de zile acum. Deschide te rog sertarul.”

Am aprobat usor din cap,si l-am deschis.Acolo era o scrisoare.

„-iubita mea,cui vrei sa ii trimiti plicul?” am intrebat nefiind sigur de ce ar trebui sa fac in continuare.

„-Edward,vreau sa citesti acest plic de fata cu familia ta atunci cand eu nu voi putea sa mai fac asta.” ….facu o pauza lunga inainte sa continue sa vorbeasca.Obosise. „ii iubesc pe toti din familia ta,si aici sunt gandurile mele pentru ei.Insa trebuie sa imi promiti ca vei deschide plicul doar cand eu voi fi incapabila sa ma mai trezesc.Oricum,nu va mai dura mult pana atunci.”

„-Bella,te rog ,incearca sa te odihnesti draga mea,obosesti repede acum,incearca sa nu te extenuezi singura,stii ce zice Carlisle.”

„-Nu imi este somn,plus…voi avea tot timpul sa ma odihnessc in curand….si crede-ma..prefer iti privesc ochii,zambetul tau pe care il ador si care imi mai face inca inima sa bata cu putere,tu esti singurul meu leac,nu am nevoie de nimic pentru a trai in afara de tine.”

„-Bella,linisteste-te…” insa inainte de a apuca sa continui isi apasa un deget peste buzele mele pentru a ma face sa tac,si i-am facut pe plac.

„-Parca eu trebuia sa vorbesc acum,nu? te rog Edward,fa-mi pe plac si taci.Deci cum spuneam…..asteapta inca putin……ai rabdare,vei primi multe raspunsuri,la multe lucruri pe care probabil le doreai sa le stii.”

„-Bella…eu….nu vreau sa te pierd.” inima mea se rupea in zeci de mii de bucatele,una mai mica decat cealalta.Mintea mea refuza sa proceseze orice lucru mi-ar fi iesit acum  pe gura. „Bella,daca as putea sa dau timpul inapoi,as vrea sa te fi putut transforma cand inca se putea face ceva.Ma urasc ca am fost atat de incapatanat,ca nu ne-am acordat niciodata sansa de a fi fericiti impreuna.”

„-Edward…Ce naiba vorbesti tu acolo?Stii cat de fericita sunt acum?Ca te am langa mine? Poate e mai bine pentru tine asa…poate…iti vei gasi pe cineva care sa te merite pentru ceea ce esti asa cum esti si care sa te respecte…care sa te iubeasca mai mult decat mine,vreau sa iti gasesti pe cineva Edward.Chiar vreau sa iti gasesti o persoana demna de tine…si mai ales imi doresc sa fiti fericiti…..” urma o pauza lunga in care adormise….era atat de obosita…..am impachetat plicul si l-am pus in buzunar.Am mai privit odata chipul ei si am iesit din camera.

Toate gandurile imi treceau acum prin minte, despre cat de bine ar fi fost pentru amandoi daca nu eram atat de prost si de incapatanat.De ce trebuie sa fim atat de orbi cand iubim?De ce trebuie sa fim atat de …..lasi?

„-Fiule, vad ca a dormit.Ma astaptam.Din cauza morfinei intreg sistemul ii este afectat.Ai citit si tu numeroase carti de ale mele.Stii ca nu va mai dura mult pana cand va ajunge intr – o stare vegetativa.Nu se va mai da jos din pat,nu va mai manca,nu va mai vorbi,va fi doar in coma.”

„-Acum,stii ce imi doresc ? sa va fi ascultat …..O vreau pe Bella mea…O vreau inapoi….”

„-Fiule….cine ti-a zis ca nu poti incerca sa o transformi?”

Din spatele meu se auzira vocile celorlalti membri din familia mea.

„-Edward,poti sa incerci,daca nu o transformi,ea va muri…..iar daca se intampla ceva…tot va muri..ce iti ramane de facut decat sa speri si sa incerci?Nimic.Asa ca te rugam.Incearca macar sa ne o aduci pe sora noastra inapoi.”

Daca eram om,acum sigur lacrimile curgeau fara oprire din ochii mei.

„-Edward,fiule,stiu ca vei face ceea ce trebuie.” Esme se intinse sa imi mangaie obrazul.Stiam ca o iubea pe Bella.Stiam ca toti o iubeau.Stiam ca ii era predestinat sa faca parte din aceasta familie. ALice aproape topaia pe fericita ca ma razgandisem,Rosalie era increzatoare cu un zambet de superioritate pe fata de genul „Stiam eu.” ,Carlisle era singurul care era ingrijorat,avea toate motivele. Bella era mult mai fragila decat fusese oricare dinter noi in momentul transformarii,si la cata morfina are in organism,nu stiu in ce masura voi reusi.

Mana mea atinsese scrisoarea  din buzunar,ma intrebam inca ce putea fi acolo.Dar i-am promis.I-am promis ca nu o voi citi inca.Sper sa imi pot tine promisiunea,pentru ca nerabdarea crestea in mine.

Amintinudu-mi in fiecare secunda chipul ei,eram din ce in ce mai hotarat ca trebuia sa fac ce trebuia cat mai repede cu putinta.Gata! trebuia sa vorbesc cu Carlisle,trebuia sa ma ajute,el era singurul care putea sa ma ajute sa nu gresesc cu nimic.

Stateam singur pe iarba rece rememorand fiecare clipa,fiecare clipa pe care o petrecusem alaturi de ea,de Bella…iubirea mea…Daca acum eram un om,sigur lacrimile erau prezente pe obrajii mei.Nu stiam cat mai puteam indura tot chinul acesta,nu stiu cat mai puteam suporta toata durerea din inima mea. Eram pierdut in ganduri,in amintiri cand  mana surorii mele Alice imi atinse umarul.

-Edward,ridica-te!

-Da Alice!Ce s-a intamplat? am intrebat vazand fata ganditoare a surorii mele.

-Pai…nu stiu cu ce sa incep.Bella…e ceva ciudat la ea.Mai bine zis ,se comporta ciudat.De fiecare data cand ramane singura in camera,de fiecare data cand nu esti tu sau altcineva in zona ….se comporta ciudat.Nu pot sa stiu ce face pentru ca in acele momente efectiv imi blocheaza cumva viziunile.

-Alice,chiar nu stiu unde vrei sa ajungi cu asta.O cunosc destul de bine pe Bella,si nu stiu si nici nu imi imaginez la ce te referi. Puteam vedea cum fata ei devenea din ce in ce mai seioasa in timp ce se gandea.

-Edward.Tot zic e ca trebuie sa o supraveghem mai atent.Stiu ca e ceva necurat.Simt asta.Dar nu stiu ce.Poate nu o cunoastem pe Bella noastra atat de bine si stiu ca ascunde ceva. Oare unde batea Alice?La ce se referea?Ce putea face asa de ciudat Bella incat sa o sperie pe sora mea?Nu stiu…dar am de gand sa aflu. Restul familiei mele observase si ea acelasi lucru ca si Alice,doar ca nu aveau curajul sa imi zica.

In zilele urmatoare stateam mereu cu ochii in patru insa  nimic.Am asteptat insa pana ziua cand Carlisle a plecat cu Bella la spital pentru analize.Atunci Alice si cu Rose au inceput sa caute printre lucrurile.Am incercat sa ma opun intial pentru ca nu imi placea ca ii violam intimitatea insa surorile mele mi-au inchis gura.Dupa alte cateva ore de cautari,cercetarile lor au luat sfarsit cand au gasit 3 cutii de marimi medii ce erau incuiate cu lacate.

-Fetelor,nu stiu daca e bine sa mergem chiar atat de departe.Adica,e destul de rau ca i-am intors camera cu fundul in sus.Dar sa ne mai bagam si nasul unde chiar nu ne fierbe oala? Se auzi vocea ganditoare a lui Emmett care venea din saptele meu.

-Sunt de acord cu el. Am spus   fara nici o urma de ironie in voce.

-Ei bine.Noi nu.Rose adu-mi 2 agrafe acum.Bella cred ca a invatat ca intimitatea intr-o casa plina de vampiri e un lucru destul de greu de pastrat.

Alice era Alice ca intotdeauna.Nu puteam sa o contrazic cand chiar isi punea ceva in mine pentru ca as fi pierdut detasat.

Am asteptat in tacere pentru inca aproximativ 15 minute,atat i-a luat surorii mele ca sa desfaca lacatele fara a le distruge,insa nu deschise cutiile asa cum ma asteptam.

-Edward?Faci tu onorurile sau o facem noi? a intrebat cu un zambet dracesc pe fata iar eu drept raspuns am dat din cap ca nu.Nu voiam sa fiu eu cel care intrecea cu mult peste limita normalului.

Deschise prima cutie si tot ce gasi era jurnalul ei,iar sub acesta un teanc de reviste.Nu mi se parea nimic neobisnuit in asta.Adica…chiar si eu mai citeam reviste din cand in cand,ca nu le pastram era alta poveste. In cea de a doua cutie gasiste un album foto si patru portofolii cu coperti negre iar in ultima cutie doar foarte multe lumanari albe,rosii si negre, si un talisman superb din argint.Iar la fundul cutiei o carte cu copertile din piele neagra pe care Rose s-a aplecat sa o deschida. Din carte cazu o scrisoare.„Pretuieste ceea ce ai,accepta-te asa cum esti,accepta ceea ce esti,acceptati harul.Talentul tau nu trece neobservat desi te lupti cu natura propriei tale constiinte pentru a te ascunde.Foloseste cartea cu intelepciune,citeste-o cu grija,rasfoieste fiecare pagina si vei intelege printre randuri.Te vei cunoaste mai bine,iti vei intelege personalitatea complexa si unica in sfarsit.Ai suferit destul,accepta ce ti s-a intamplat,acea zi ti-a scimbat viata … insa in bine,ai aflat ce trebuia sa afli de multa vreme.Te vom veghea mereu. Cu drag , T & A”

Cine erau acesti T & A?Si ce era cu scrisoarea?Nu intelesesem absolut nimic.Totul era confuz acum.Totul.

-Deci,a inteles cineva ,ceva din aceasta scrisoare?Pentru ca pe bune…e foarte …ciudata. Si de la cine e ? Ce voia sa zica? Ce har? Nu am inteles absolut nimic.

-Mie-mi spui Rose? Oricum poate ar fine sa punem cartea si scrisoarea la locul ei si sa tragem cu ochiul prin celelalte cutii mai in amanunt.

Alice scoase din alta cutie albumul foto si cele patru portofolii.

-Deci ce deschidem prima data? spuse cu un zambet maret.

-Albumulfoto.Vreau sa vad niste poze. Alice incuviinta dand din cap scurt si ridica albumul iar dupa cateva minute il scapa din mana in timp ce ochii lui Rose erau vizibili mariti.Ce naiba vazusera fetele astea acolo?

-Edward….deci….stii cand iti ziceam intr-una de idolul meu Crystal? imi rosti incet cuvintele unul cate unul facand o pauza destul de mare intre ele.

-Cum as putea sa uit….periodic mai cautai cate ceva cu ea pe interne sa vezi ce tinute mai poarta,prezentari de moda la care ea participa pentru ca jurai ca aveti aproximativ acceasi talie.Mi-ai mancat sufletul cu asta timp de 3 an de zile.,pardon ….3 ani 5 luni si 2 saptamani mai exact.

–Deci,spune-mi cine crezi ca ar putea fi aceasta Crystal? imi spuse inamand o poza din album.In acel moment impietrisem.Crystal,Acea fata perfecta cu privire rece si sigura pe ea,era de fapt frumoasa mea Bella.Era o diferenta de la cer la pamant intre felul cum arata pe podium,si cum era ea de fapt in realitate,si acest lucru nu se datora doar machiajului si hainelor,ci datorita sigurantei de sine,al detasarii de realitate pe care se vedea ca o avea in poze.

-Ok…deci acum sunt curioasa si cu ce sunt revistele. In momentul urmator fetele incepura sa le scoata din cutie una cate una si sa rasfoiasca intre ele in timp ce Emmett si Jasper mai aveau un pic si lesinau de plictiseala.

-Ascultati asta baieti. „Crystal…una din cele mai apreciate modele a refuzat contractul in valoare de 3 milioane de dolari de a poza in revista pentru barbati.” ,”Crystal alias Bella Swan,se intalneste cu actorul  John Hoffman ,si in ciuda faptului ca ei neaga orice existenta a unei relatii ,actorul a fost vazut  de nenumarate ori impreuna.” ,”Issabella Swan (Crystal) a fost ceruta in casatorie de catre John Hoffman..” Alice se opri din citit dar i-am facut semn sa continuie. „Actorul i-a daruit un inel cu diamante in valoare de 4,6 milioane de dolari.Baieti de acum luati-va gandul de la aceasta fata,pentru ca in curand va fi doamna Hoffmann.Cei doi inca neaga orice legatura….dar noi stim adevarul.”

-Daca sa zicem ar fi adevarata faza cu tipu i-a daruit acel inel,si Bella ar fi auzit pretu,acum cred ca gaseai si o revista cu titlul „Bella l-a castrat,eventual omorat pe JOhn” fara dar si poate,deci nu cred ca au fost sau vor fi vreodata impreuna.”Emmett,mereu prea sincer.In plus avea dreptate cu ceea ce spusese.

-Repede,strangeti tot,s-au intors Carlisle si Bella.

Sarbatori fericite dragilor! va multumesc celor care imi citesc blogurile…. Sper ca ati fost cuminti copii astfel Mos Craciun o sa vina cu muuuuuuuuuuuuulteeeeeeeeeeeeee cadouri pentru voi.